De ce am renunțat la cardul SD: Migrarea pe SSD NVMe


Dacă ai rulat vreodată un server de acasă pe un Raspberry Pi, știi care este frica numărul 1: coruperea cardului SD.

Problema cu cardurile SD

Cardurile SD sunt fantastice pentru camere foto și telefoane, dar sunt îngrozitoare pentru un sistem de operare care rulează 24/7. De ce?

  1. Cicluri de Scriere Limitate: Un server, în special unul care rulează baze de date (ca Home Assistant), scrie constant fișiere mici de log. Cardurile SD nu sunt construite pentru acest tip de sarcină și se uzează rapid.
  2. Performanța (IOPS): Viteza lor de citire/scriere a fișierelor mici (IOPS - Input/Output Operations Per Second) este extrem de lentă. Acest lucru creează “gâtuiri” de performanță. Tot sistemul se simte lent.

Soluția: Boot de pe SSD NVMe

Am decis să elimin complet acest punct de eșec. Modelul Raspberry Pi 4 B+ permite boot-area direct de pe USB 3.0.

Setup-ul meu actual folosește:

  • Un SSD NVMe de 256GB (mult mai rapid și mai fiabil decât orice SSD SATA).
  • O carcasă externă USB 3.0 pentru SSD-uri NVMe.

Rezultatele?

Noapte și zi.

  • Viteza: Repornirea sistemului durează secunde, nu minute. Home Assistant se încarcă instantaneu. Actualizările containerelor Docker sunt mult mai rapide.
  • Fiabilitatea: Liniște sufletească. SSD-urile sunt construite pentru exact acest tip de sarcină. Șansele unui eșec din cauza scrierilor sunt practic nule pentru următorii 5-10 ani.

A fost aceasta cea mai importantă actualizare hardware pentru serverul meu? Absolut.